Fara istorie, dar cu traditii, o populatie slava din nordul Bucovinei, hutulii, se straduie sa isi pastreze identitatea.
Hutulca (film documentar) from radikal film on Vimeo.
foto si text: Vasile Bouaru si Martinescu Costica, Radauti
Cu ceva timp in urma am aflat de la un cioban din Poiana Corhana, (Obcina Feredeu), de existenta mai multor gauri in pamant,(avene) si plecam sa le cercetam.
Am plecat din satul Vatra Moldovitei spre satul Moldovita.
Din centrul satului Moldovita ne abatem spre stanga, catre satul Demacusa. Dupa ce intram in sat, care practic este unit cu satul Moldovita, intrebam localnicii daca sunt pesteri in zona; aproape toti ne indica ca singur loc unde sunt pesteri, Poiana Corhana.
Ne inscriem pe drumul din dreapta in sensul de urcus, drum care urmareste indeaproape Paraul Petacu. Dupa harta avem de parcurs un drum relativ lung dar 16 km de mers pe jos, dar peisajul este superb.
In capatul incepem un urcus accentuat .Prin padure apar foarte multe ciuperci, de toate soiurile, unele otravitoare altele comestibile . Dupa circa 20 de minute de urcus poteca pare sa se stabilizeze pe o panta destul de mica si la un moment chiar orizontala. Inca putin si ajungem in vasta Poiana Corhana
Ne indreptam spre acea stana, unde un cioban tanar ne spune ca dupa culmea din fata noastra se mai afla o stana, de fapt o casa de locuit permanent. Acolo locuieste celebrul cioban care este renumit in zona zis Bujolet. Cainii ne simt imediat si latra puternic cu cat ne apropiem mai mult. In sfarsit ajungem la stana si suntem intampinati de sotia ciobanului, apoi intram in camera unde locuiesc.
La stana focul arde puternic dand locului o tenta aparte foarte rustica..
Dupa ceva timp vine ciobanul Bujolet ne intampina zambind si ne invita inauntru. Poposim cateva minute, schimbam impresii , dar suntem nerabdatori sa cercetam avenele .
Ne echipam si impreuna cu ciobanul pornim spre aven. Ajungem destul de repede, urmand acelasi drum. Aruncam o privire de la intrare (foto) apoi incepem coborarea.
Dupa circa 11 metri, de pe o mica brana facem o fotografie spre afara (foto ).
Inauntru coboram aproximativ 50m pe corzi.In capat terenul este instabil si presarat multe oase de animale. Dupa ce masuram adancimea avenului ne indreptam spre suprafata.
Ajunsi la lumina urcam inapoi in poiana. Ciobanul care ne-a insotit ne povesteste ca intrarea in acest aven nu mai este asa lata ca altadata si ca acum avenul este ceva mai stramt. Ne indreptam spre al doilea aven, cel mai apropiat de stana. Gura lui se afla sub un brad. Deoarece este asa de aproape de stana, ciobanii au considerat acest aven ca un pericol pentru animale. De aceea, de cate ori au ocazia arunca crengi in el. Astfel, in timp, una din intrari s-a astupat complet iar prin cea pe care o vedem astazi este doar o mica adancitura, se poate intra doar cativa metri apoi dam de multe crengi pe care s-a depus si pamant si printre care se poate zari fisura spre adancuri. Desi initial am scos cateva crengi, sperand ca vom putea cobori pana la capat, mai jos crengile aruncate erau asa de dese si bine intepenite incat a fost imposibil sa continuam.
Asa ca din nou a trebuit sa facem cale intoarsa. Pe sub liziera padurii am intalnit multe ciuperci, unele otravitoare altele numai bune de mancat .
Seara se apropie cu repeziciune si ne indreptam spre stana. Un apus de soare superb ne delecteaza privirea.
Cum intram in incaperea mica dam de caldura sobei in care lemnele de brad se aud trosnind. Dupa ce mancam urda cu mamaliga somnul ne cuprinde imediat.
Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită şi sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate aflată la marginea de est a oraşului Suceava (în nordul României). Ea se află localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălţime de 70 m faţă de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei. Cetatea beneficia de un sistem de fortificaţii puternice aflate în jurul Sucevei, precum şi de sprijinul întăriturilor de la Zamka, Şeptilici, Burdujeni şi Salcea.
Citeste mai departe …»